Mihaela Murafa, „profa” din videoclipul „Demise”

Cine e profa din clip? Joacă tare, băi, tresari când țipă la băiatul ăla!
Normal să ne întrebați. Pentru cine nu o cunoaște, ea e Mihaela Murafa (Miki pentru prieteni) și e actriță profesionistă, cu o carieră artistică de 31 de ani. Până în 2010 a activat pe scena teatrului Bacovia din Bacău. Apoi a ținut de cursuri de teatru pentru copii, a colaborat în diverse proiecte cu instituții, școli. A montat și regizat spectacole și filme după propriile piese sau scenarii. E o tipă incomodă pentru mulți din breaslă, e perfecționistă și e greu de mulțumit.

Visez la un teatru care să „opereze” cu puterea  unui flagel tămăduitor, să molipsească oamenii cu un virus benefic pentru sufletul lor. Să-i facă să revină mereu și să se umple de artă.”

Cum a ajuns actrița Mihaela Murafa să joace
într-un videoclip al unei trupe metal de adolescenți?

Din prietenie și încredere în puterea mesajului celor de la Rapax, care spun lucrurilor pe nume în povestea lor.
„Invitația m-a luat prin surprindere, dar răspunsul a fost DA pe loc. Urmăream trupa pe Facebook, îmi place mult energia lor, chiar așteptam momentul unei lansări. Am fost foarte bucuroasă de așa o colaborare.”

Bine, dar „Demise” e o piesă de metal! Cum a reacționat Miki la prima audiție?  Ca apoi să accepte un rol de numai câteva secunde?

Puțini știu despre Miki că ea chiar gustă acest gen de muzică, probabil familia și câțiva prieteni. Când era de vârsta celor din Rapax asculta mult Iron Maiden. Avea niște rude și prieteni în fosta R. F. G. care-i trimiteau casete cu muzică și exemplare din revista „Bravo”, din care rupea paginile ca să-și lipească afișe.
„Mă regăseam în muzica acelor artiști, nu doar pentru originalitatea și creativitatea lor, dar și pentru că au crezut cu tărie în viitorul genului heavy metal și nu s-au abătut de la drumul lor.”

Înainte de revoluție, își crea singură accesorii și haine inspirate din ținutele lor. Prin 1985, a văzut o fotografie cu unul dintre membrii trupei, purtând o pereche de căști mișto. Mama unui prieten era șefa centralei telefonice, așa că a rugat-o să o lase să sune în R.F.G., să-și roage prietenii să-i procure o pereche de căști ca alea. „Până la sosirea lor, părinții mei s-au trezit cu o plată uriașă la telefon, iar tata a fost luat la întrebări de băieții vigilenți de la securitate, voiau să afle semnificația codului secret: „căștile”.

Miki asculta și Rod Stewart, Aerosmith, Queen, Scorpions, AC/DC și, de prin 1995, Rammstein. „Ei sunt în top pentru mine. Rezonez mult cu muzica lor, și chiar dacă nu știu multă germană, citesc versurile și înțeleg mesajele lor profunde. Albumul meu favorit e „Mutter”.

„Așa că am primit cu mare bucurie să joc în videoclipul trupei Rapax, mi-au dat un refresh, a venit ca o gură de oxigen într-o perioadă cu atâtea măști.”

Un actor știe exact ce presupune un rol, indiferent că e de câteva secunde sau fără replici. Pentru un profesionist, orice act artistic cântarește la fel, nu contează modul, durata și tipul de joc.
„Implicarea și dăruirea maximă constituie regula mea de bază în meserie și o respect întru totul.”

Provocări în timpul filmărilor? Cu echipa, cu regizorul sau rolul?

A sărit să ajute echipa de la primul telefon. Sigur că, având în vedere condițiile de restricție în contextul pandemiei, s-a temut puțin că nu vor reuși să termine rapid la școală, timpul obținut în acel spațiu era limitat. Spre surprinderea ei, toți au fost organizați, au știut ce au de făcut și totul a mers strună.

N-a fost simplu, la prima ieșire la lucru cu mască, toți ne simțeam ciudat, limitați de distanță. A venit momentul când chiar n-a mai avut cum să facă treaba pe muțeste, să-și împrăștie saliva la propriu pentru a crea efectul dorit de regizor. „Eh, atunci am dat pe gât o sticlă cu apă, i-am îndepărtat pe toți și m-am destrăbălat țipând cât pentru toate replicile mute. Bietul Ștefan, l-am cam speriat, nu s-a așteptat la așa ieșiri din partea „profei”. Experiența a venit mănușă pentru mine, colaborarea cu echipa a fost excelentă.  Aș lucra oricând cu ei.

„Cu regizorul Mihai Grecea am lucrat ușor, m-am simțit foarte bine în echipă. Lui i-au plăcut propunerile mele iar eu m-am pliat pe cerințele lui, sper. E un tip care știe exact ce vrea, explică în detaliu și am observat că toată lumea în jur știa ce are de făcut. Mi-ar plăcea să mai lucrez cu el.

Și-a creat imaginar rolul doar din câteva descrieri telefonice, a avut emoții?

Era perioada de după carantină, toți o luam lent de la zero, normal să fie și emoții, profesioniștii le au de fiecare dată. A primit o descriere a poveștii, iar Miki și-a imaginat în seara aceea vizual povestea, și-a pregătit rolul, replicile imaginare, mimica, ținuta vestimentară potrivită rolului.

 „Întotdeauna studiez subiectul, mă documentez, îmi construiesc un extratext, dacă datele nu sunt suficiente cu privire la personaj. Aflu relațiile cu celelalte personaje, caut vestimentație, butaforie potrivite vârstei, spațiului de lucru. Îmi fac coafura, machiajul pentru filmare, care e ușor diferit de cel pentru teatru. Ușor-ușor intru în pielea personajului.

Cum sunt adolescenții de azi, cum se lucrează cu ei? Ce au diferit de generațiile anterioare?

Cu partenerii din videoclip a colaborat foarte bine, oricum Miki are experiență de lucru cu adolescenți de vârsta rapacșilor. Cu ei e mult mai ușor de lucrat, sunt sinceri, foarte direcți și mai deschiși decât adulții.  Ei spun fix ce gândesc, fără ocolișuri. Adolescenții vor să fie cât mai originali, nu vor să copieze pe nimeni.

Atunci când își propun ceva și cred în ceea ce fac, când se simt utili și mai ales dacă au și sprijinul adulților, muncesc până la epuizare.  Așa îi simt și pe cei de la Rapax. Au toate elementele bune ale generației lor. Și mai admir ceva la ei, când își văd munca apreciată, nu se înghesuie la primit laude.”

Ce crede Mihaela Murafa despre piesa „Demise”?

Când a primit rolul, a vrut să asculte imediat piesa, să aibă toate „ingredientele” pentru a-și construi personajul și evident curioasă să vadă ce-au meșterit. A prins-o de la primele acorduri, apoi a ascultat-o pe repeat toată seara.

Povestea nu doar că se lipește grozav pe note, e un întreg care m-a făcut să mă minunez de multe ori că cei care au creat-o sunt adolescenți. Mesajul e unul puternic și foarte actual, sper să ajungă la cât mai mulți oameni, să fie ca o conștientizare a lumii actuale.”

Toți artiștii sunt privați de public în perioada asta, care-i treaba cu online-ul?

Zâmbește trist, nu se dă în vânt după proiectele online, dar știe că acestea sunt soluții de moment. Scopul unui om de teatru nu poate fi atins cu asemenea „mijloace”. Dar există și colaborări frumoase și cea cu Rapax e una dintre favoritele ei.

    „A fost un an cu multe momente triste, am pierdut oameni dragi, colegi și prieteni… Mi-e dor de scenă și de public deopotrivă…Dar am avut parte și de foarte multe bucurii, cred că nepoțica mea Anastasia le-a adus cu ea de acolo de unde vine, din Paradis.” Zâmbește fericită, deși ți-e greu să crezi că e bunică.

Pe lângă faptul că e mamă și bunica unei fetițe de 11 luni, Mihaela Murafa pictează, ca hobby, personaje din lumea pe care o visează. Scrie în paralel la câteva piese de teatru și lucrează în prezent la două scenarii de film. A publicat cartea de piese de teatru pentru copii „Vise pe hârtii pentru suflete zglobii” și speră ca într-o zi să publice și comedia pentru copii „Hayir bacșis, hayir plecaciuni, evet România” – jucată în premieră de elevi de gimnaziu.

Își dorește mult să revină pe scena mare a teatrului cu proiecte noi.

„Rapacșilor faini, vă doresc să vă țineți de pasiunea voastră, cu creativitate, seriozitate, muncă și ambiție! Să străluciți cât mai curând din nou pe scenă! Abia aștept un concert live cu voi!”

Mulțumim, Miki! Și noi așteptăm să te vedem pe scenă, iar tu să ne asculți pe noi live, la concerte!

(Videoclipul „Demise” cu un clic aici.)

Ștefan Ghiorghiu, actor în videoclipul piesei „Demise”

Ștefan Ghiorghiu este fostul chitarist Rapax, dar și unul dintre membrii fondatori ai trupei. Povestea lui în lumea rockului pornește de când era copil, acasă a crescut cu muzică bună, cu Iris, Pheonix, Celelalte Cuvinte, Pink Floyd și Metallica. Mai târziu muzica a devenit o pasiune și a studiat chitara. Printre trupele lui favorite se numără:  Slayer, Black Sabbath, Ozzy, System of a Down, Gojira.

Prin clasa a 8-a a intrat într-o trupă rock de adolescenți CandleLight, împreună cu bateristul Andrei Bostan și trei fete Mara, Ilinca și Amalia. Doi ani mai târziu, metalul îi atrăgea tot mai mult pe cei doi băieți, li s-a pus pata iremediabil, și-au decis să formeze o trupă de metal.

„Pur și simplu ne-am luat jucăriile și am plecat pe un drum nou, ne-am cam făcut de cap. Nu ne-a  plăcut să ne supunem unui tipar rock, ne-am dorit ceva cu adevărat al nostru, la un alt nivel. Am fost mai rebeli, e drept, deși nu ne vedeam atât de departe. Așa am creat Rapax.

Înarmați cu găleți cu var, trafaleți, paleți și alte minuni, băieții au amenajat o mică sală de repetiții, susținuți de părinții lor la fel de entuziaști să sprijine proiectul șoarecilor.

Vlad Priscariu, colegul de clasă și prietenul lui Ștefan s-a alăturat trupei tot pe chitară, l-au racolat și pe Tudor Păun la bass, apoi au căutat vocal. Renata Lungu a fost soluția potrivită pe voce în primul an în care au și ieșit pe scenă. Apoi s-au pus pe treabă și au compus piese proprii. Un an mai târziu, microfonul a fost preluat de Alexandra la voce. The rest is history…

Sigur că ce reprezintă azi Rapax e cu totul diferit, mult mai profi. E și normal, au crescut mult muzical, nu ne gândeam noi să ajungem la nivelul ăsta la început, acum pe bune, nici nu aveam aceeași mentalitate.

Din clasa a 9-a, Ștefan face parte din trupa de teatru ACT Bacău și din organizația de liceeni I.D. Fest, unde activează acum cu „normă întreagă”. La început i s-a părut că poate să facă față celor două pasiuni în paralel, însă prin clasa a 11-a, treaba a devenit cam serioasă. Din ambele activități a învățat ce înseamnă munca în echipă și timpul dedicat. Așa a decis vara trecută (2019) să iasă din Rapax ca să-și urmeze cealaltă pasiune.

Din proiectul Rapax am învățat multe lucruri, în primul rând munca în echipă. Mi-am dat seama că eu, fiind mai mereu implicat în activitățile din I.D. Fest, nu mai reușeam să dau 100% din timpul meu pentru trupă, lăsam chitara acasă și nu mai ajungeam la repetiții. I-am înțeles pe colegii mei, era nevoie de un efort tot mai mare împreună pentru ce planuri aveau.

În cadrul festivalului I.D. Fest și-a descoperit și noua pasiune pentru fotografie și videografie. Iar ca actor în  trupa de teatru ACT a jucat și participat la festivaluri în multe locuri din țară, dar și acasă, la Bacău. Teatrul l-a ajutat să se formeze ca om, prieten și chiar ca lider.

N-aș putea să aleg între Rapax sau ACT. Ambele înseamnă enorm pentru mine și dezvoltarea mea. Am ales teatrul pentru că acolo m-am regăsit cel mai mult în ultima vreme și am simțit că pot fi eu și pot da ce am mai bun.

Actor principal în videoclipul piesei „Demise

Să joc personajul principal în videoclipul piesei „Demise” a fost un fel de cadou la ieșirea mea din Rapax. Îmi doream să mai apar cu ei undeva, e trupa de de suflet și admir unde au ajuns azi cu proiectul lor. Așa că nu a sunat ca o despărțire, ci o altfel de colaborare. Plus că și eu am contribuit la compoziția piesei.

Pe lângă rolul principal jucat în videoclip, în timpul filmărilor Ștefan a ajutat la fotografiile behind the scenes, unde s-a simțit extraordinar să experimenteze pe felia lui. Pentru că e atras de domeniul foto/video, așa că a fost ocazia perfectă să participe activ la filmările Rapax, să afle noutăți din domeniu și despre sculele profi la care visa.

M-am simtit privilegiat să lucrez cu Mihai Grecea, un om super talentat și cu o experiență fenomenală în video, foto, înregistrări și mai ales în muzică. Am avut șansa să învăț alătur de el din tot ce se făcea la filmări, ador nivelul profesionist de lucru al Mihai.

Ștefan simte că din toată experiența asta a învățat mult, din efortul mare al foștilor lui colegi de trupă și al tuturor celor din echipă, din spatele camerelor de filmat.

„Membrii trupei erau terminați de oboseală, chiar e un efort imens să cânți zile și ore în șir, lui Andrei îi sângerau degetele efectiv de la bătut, și am simțit suportul moral de care au avut parte. L-am observat direct pe prietenul meu mai mare Sorin Antohi, cum îi încurajează. A știut mereu cum să le vorbească, la filmări i-a ajutat, le spunea că pot și vor reuși și „ai mei” prindeau forțe să mai tragă o tură, să dea tot ce pot. M-a inspirat mult comportamentul și leadershipul de care a dat dovadă Sorin întotdeauna cu trupa, nu doar în timpul filmărilor, dar și latura lui de părinte ocrotitor.

Au fost multe provocări și momente grele sau iritante pe tot parcursul filmărilor, pe lângă cele super distractive și amuzante, dar totul i-a făcut mare plăcere. Filmarea videoclipului l-a prins pe Ștefan într-un moment dificil, cu un umăr sărit din poziție, cu program de recuperare fizică și kinetoterapie și avertismentul medicului de a nu face efort fizic în acea perioadă. Nu s-a conformat nici de data asta. Rolul tânărului din clip care împinge case-ul plin de traume și balastul societății nu a fost tocmai ușor de cărat în situația lui.

„Case-ul ăla clar nu se urnea de unul singur, l-am tot impins de mă lua naiba la atâtea take-uri, dar strângeam din dinți, mi-am intrat în rutină. Mă trezeam dimineața, așteptam semnalul echipei despre locație și oră și plecam la filmări. Mi-a plăcut foarte mult să joc rolul ăsta, mai ales în clipul Rapax. O provocare și o nouă experiență de joc, diferită de scena teatrului.

În ciuda oboselii, a efortului depus în orele de filmare, a hârâielilor tipice care mai apăreau în echipă, lipsa de somn suficient, care vin toate cu un preț, a venit de fiecare dată cu entuziasm la treabă, iar când se pornea camera, pentru toți se instala firescul.

„Sunt fericit că am reușit să lucrez cu acești oameni minunați și să fac parte din echipa proiectului. Sunt mulți oameni faini, prieteni care ajută mult trupa și pe care îi admir, pe Mihai Grecea și Sorin Antohi în mod special. Apoi e și Ioana Bostan, care m-a ajutat pe mine și pe Andrei încă de mici, când eram în trupa CandleLight. De 4-5 ani tot ajută copiii ăștia, văd că nu se oprește, iar eu îi mulțumesc pentru iubirea necondiționată cu care ajută trupa Rapax.

Ștefan nu va urma teatrul, a ales deja unde își va urma studiile după susținerea examenului de bacalaureat. A fost acceptat la o facultate olandeză de Creative Business, unde își dorește să urmeze specialitatea Media Studies. Ați ghicit, cele două activități s-au unit în noua lui pasiune pentru foto/video și tot ce înseamnă media, așa că se va îmbina chiar bine și cu managementul de echipă. Îi urăm și noi succes și proiecte mișto de viitor.

Urmărește-l pe Ștefan în povestea din videoclip aici.